Îndulcitori artificiali - siguranță și riscuri

În anul 2023, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus îndulcitorul aspartam pe lista posibililor carcinogeni (Grupa 2B) – adică substanțe pentru care există dovezi limitate de carcinogenitate la om, dar insuficiente pentru a confirma o legătură cauzală directă.
Acest pas a redeschis dezbaterea despre siguranța îndulcitorilor artificiali, care sunt folosiți de deja mai bine de jumătate de secol. Deși ajută la reducerea aportului de zahăr, cercetările arată că efectele lor asupra sănătății nu sunt lipsite de ambiguitate.

De ce apelează unii oameni la ei

Folosim îndulcitorii artificiali atunci când vrem să reducem zahărul, dar să păstrăm gustul dulce. Îi găsim în băuturile de tip light sau zero, în gume de mestecat, budinci proteice și siropuri.
Este vorba despre substanțe create chimic, cu o dulceață de multe ori mai mare decât zaharoza – și adesea și cu o valoare calorică zero.

Ce sunt și cum funcționează

Îndulcitorii artificiali sunt înlocuitori sintetici ai zahărului, care se leagă de aceiași receptori gustativi de pe limbă ca și carbohidrații. Astfel provoacă o senzație dulce, fără să ofere o energie semnificativă.
Dulceața lor foarte mare poate însă perturba percepția gusturilor naturale – creierul se obișnuiește cu o dulceață intensă, iar alimentele obișnuite pot părea apoi „puțin dulci”.

Cum se produc

Fiecare îndulcitor are propriul proces chimic de producție. Iată câteva exemple:

• Aspartam (E951) – esterul metilic al unei dipeptide formate din acid L-aspartic și L-fenilalanină. La descompunere apare și o cantitate mică de metanol, dar mult sub pragul toxic.

• Sucraloză (E955) – apare prin clorurarea zaharozei. Cea mai mare parte a substanței nu se absoarbe și părăsește organismul nemodificată.

• Acesulfam K (E950) – se sintetizează prin metilarea oxatiazinei și neutralizare cu potasiu. Se combină adesea cu aspartamul, pentru a echilibra gustul amărui.

Cei mai frecvent folosiți îndulcitori artificiali

Sunt sigure?

În prezent, dovezile disponibile nu sunt suficient de solide pentru a demonstra că o cantitate obișnuită de aspartam sau alți îndulcitori permiși ar avea efect carcinogen.

• „Doza face otrava": o persoană obișnuită ar trebui să bea aproximativ 17–18 doze de cola dietetică pe zi, pentru a ajunge la limita aportului zilnic acceptabil (ADI).

• Studiile observaționale nu sunt cauzale: studiile care au găsit o legătură (corelație) cu cancerul nu dovedesc o cauză (cauzalitate) – pot fi influențate de alți factori (alimentație, stil de viață).

• EFSA și FDA confirmă în continuare că aspartamul și alți îndulcitori sunt siguri în limitele ADI permise.

Riscurile consumului pe termen lung

Pe baza cunoștințelor actuale, trebuie luate în considerare trei domenii principale:

1. Microbiomul intestinal – unii îndulcitori pot modifica compoziția microflorei intestinale, ceea ce poate influența toleranța la glucoză și metabolismul.

2. Adaptarea gustativă – contactul frecvent cu o dulceață extremă reduce sensibilitatea la alimentele natural dulci.

3. Compensarea caloriilor – persoanele care beau băuturi „zero” pot crește inconștient aportul de calorii din alte surse.

Deocamdată nu există dovezi convingătoare că un consum obișnuit de îndulcitori artificiali ar provoca cancer, obezitate sau sindrom metabolic – dar nici că folosirea lor pe termen lung ar fi complet lipsită de riscuri.

Alternative naturale

Glicozidele de steviol (E960) sunt îndulcitori naturali obținuți din planta Stevia rebaudiana. Sunt de aproximativ 200× mai dulci decât zahărul, nu conțin calorii și sunt potrivite și pentru diabetici.

Conform studiului de sinteză Ruiz-Ojeda et al. (2019), glicozidele de steviol nu se absorb în intestinul subțire, ci abia în cel gros, unde bacteriile intestinale le descompun în steviol. Acest proces poate influența ușor compoziția microbiomului intestinal, în special bacteriile din genul Bacteroides, care participă la descompunerea lor.
Aceste modificări sunt însă foarte mici și nesemnificative clinic, iar influența steviei asupra microbiotei intestinale nu a fost suficient studiată deocamdată.

Față de unii îndulcitori sintetici – de exemplu zaharina sau sucraloza, care pot perturba microbiomul mai puternic – stevia pare a fi o opțiune mai blândă. Cu toate acestea, este indicat să respecți aportul zilnic recomandat (ADI) de 4 mg/kg corp, stabilit de Comisia Europeană.

Rezumat și recomandări

Îndulcitorii artificiali pot fi un instrument util dacă încerci să reduci aportul de zahăr și să menții o greutate corporală stabilă. Ajută la reducerea aportului energetic, nu influențează direct nivelul glicemiei și pot facilita trecerea de la băuturile foarte dulci la o alimentație mai echilibrată.

Pe de altă parte, nu sunt lipsiți de limite. Consumul frecvent de produse foarte dulci poate perturba percepția naturală a gustului, poate influența microbiomul intestinal și poate duce la compensarea caloriilor – adică la faptul că omul „recuperează” pur și simplu energia economisită în altă parte.

Pe termen lung, este deci valabil că, deși îndulcitorii artificiali sunt considerați siguri la utilizare obișnuită, nu este indicat să te bazezi pe ei ca soluție permanentă.

Dacă ai temeri legate de aspartam sau de îndulcitorii artificiali, este posibil să le reduci cantitatea sau să îi înlocuiești cu îndulcitori naturali fără calorii.

Surse

1. World Health Organization (2023): Aspartame hazard and risk assessment results.

2. Mooradian A.D., Smith M., Tokuda M. (2017): The role of artificial and natural sweeteners in reducing the consumption of table sugar. Clinical Nutrition ESPEN, 21, 1–8.

3. Kossiva L., et al. (2024): Chronic Use of Artificial Sweeteners: Pros and Cons. Frontiers in Nutrition, PMC11435027.

4. Ruiz-Ojeda F. J., et al. (2019): Effects of Sweeteners on the Gut Microbiota: A Review of Experimental Studies and Clinical Trials. Advances in Nutrition, PMC6363527.